Socul Viitorului Review

"Trebuie să fim mai rapizi decât schimbarea," repeta managerul lor, un om care părea să trăiască doar pe cafea și update-uri de software. Andrei nu mai știa ce limbaj de programare este util. Ce învățase acum șase luni era deja învechit. Aceasta era "suprasolicitarea informațională" (information overload) descrisă de Toffler – creierul lui Andrei primea mai multe date decât putea procesa, ducând la erori de judecată și oboseală cronică.

Acesta era "șocul viitorului" în acțiune: tehnologia nu aducea fericire universală, ci genificarea și marginalizarea. Orașul era atât de valoros, încât oamenii care nu puteau ține pasul cu ritmul lui erau "expulzați" la marginea societății, la Pata Rât. Socul viitorului

A înțeles, în acea seară, că singura modalitate de a supraviețui șocului viitorului nu este să alergi mai repede, ci să îți găsești propriul ritm, să creezi "ancore de permanență" într-o lume care își pierde memoria. El a fost șocul, dar și cel care a ales să respire. De ce este relevantă această poveste? "Trebuie să fim mai rapizi decât schimbarea," repeta

Șocul viitorului (Future Shock), o carte fundamentală publicată de sociologul american în 1970, analizează starea psihologică a indivizilor și societăților care se confruntă cu impresia că „prea multe schimbări au avut loc într-un timp prea scurt”. A înțeles, în acea seară, că singura modalitate